Jonny & Sanzy

Ce vină are ziua că-i plină de lumină?
Îar omul are vină că se întoare-n tină?
Ce vină are pomul că s-a umplut de flori?
Ce vină are cerul când se adună nori ?
Ce vină are ploaia că-i plină de rodire,
Iarba care creşte, flori mirositoare,
Freamătul pădurii în prag de înserare…
Ce vină au acestea de nu le preţuim
Şi pentru acestea toate de ce nu mulţumim?

Ce vină are luna când luminează nopţi?
Îar toamna e vinovată că strugurii sunt copţi?
Ce vină are râul ce se revasă-n mare
Şi soarelui ce vină îi găseşti că tot răsare?
Iar cântecul de păsări cu ce e vinovat?
De omul pe-aste toate le umple de păcat?
În dar le avem pe toate spre a noastră folosire.
Atunci de ce avem ură şi n-avem doar iubire!

Dorina Stoica

Eugen Lovinescu:

Sint inca in pat, si nu-mi pot lua gindul de la tine, de la noaptea
trecuta….. mi-as dori atit de mult sa te strivesc la pieptul meu!
In noaptea calda, ai venit la mine pe neasteptate… si ceea ce s-a
intamplat a lasat in mine senzatii de neuitat.
Ai aparut de nicaieri si, fara sa-ti fie teama sau rusine, te-am
surprins atingind trupul meu gol… mi-ai simtit indiferenta si m-ai
muscat fara mila, innebunindu-ma… ne-am zvircolit toata noaptea
intr-un joc nebunesc! In zori am adormit in sfirsit, obosit… Astazi,
cind m-am trezit, te-am cautat indelung, dar nu te-am mai gasit…
cearsafurile cazute de pe pat sint singurele martore ale noptii trecute.

Pe corp am inca urmele muscaturilor tale, ma ard si nu ma lasa sa te
uit…
In noaptea asta ma voi preface ca dorm si te voi astepta sa apari din
nou…tintar nenorocit!

Dragostea nu este aşadar decât voinţa de supravieţuire a speciei, necesitatea de perpetuare în dauna iluziilor şi bucuriilor efemere pe care omul le simte.
Arthur Schopenhauer

Cântec de liniştit bolnava

Dormi, scumpa mea, şi nu te teme,
Nu-i nimeni, nimeni n-a venit.
Parfumul doar din crizanteme
Te-a mângâiat şi te-a trezit.

Sunt uşile de mult închise,
Perdelele le-am tras de-a rând.
N-am mai lăsat întredeschise
Decât ferestrele la gând.

Nu tresări, nimic n-apasă,
Nu-ncearcă nimeni la uluc.
Nu calcă nimenea prin casă,
Sunt orele, care se duc.

Nu te-nfrica, e noaptea clară,
Iar stelele-au ieşit duium.
Nu umblă nimenea pe-afară,
Trec frunzele, grăbind, pe drum.

Dragostea este singura pasiune pentru care se plăteşte cu o monedă pe care o fabrică ea însăşi.
Schiller

Dorul

Setos iti beau mirasma si-ti cuprind obrajii
cu palmele-amindoua, cum cuprinzi
în suflet o minune.
Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stam.
Si totusi tu-mi soptesti: “Mi-asa de dor de tine!”
Asa de tainic tu mi-o spui si dornic, parc-as fi
pribeag pe-un alt pamânt.

Femeie,
ce mare porti în inima si cine esti?
Mai cânta-mi inc-o data dorul tau,
sa te ascult
si clipele sa-mi para niste muguri plini,
din care infloresc aievea — vesnicii.

Valul este dorul mării de a săruta ţărmul.

Romanţa ei

Când vei vedea-ntre geamuri, la fereastră,
O cupă de cristal,
Şi-n cupa de cristal, o floare-albastră -
Simbolul unui rendez-vous banal -
Oricine-ai fi, să intri fără teamă,
Căci gura mea te-aşteaptă
Şi trupul meu te cheamă!…

Necunoscut, sau prieten vechi,
Nu-mi pasă!…
Oricine-ai fi, tu poţi intra oricând la mine-n casă,
Căci casa mea e casa tuturora,
E madrepolul magic de mărgean
Spre care năvile-şi îndreaptă prora,
Să-şi caute-adăpost în plin ocean…

Şi-aşa cum sunt -
Femeie sau fecioară,
Plebeie anonimă sau regină -
Eu te primesc cu-aceeaşi simpatie
Şi-oricine-ai fi,
Al meu eşti pe vecie!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Bine-ai venit, preludiu de chitară!…
Bine-ai venit, final de mandolină!…

Moartea este un fenomen teribil, reprezentată pe plan individual, chit că e vorba de un milion de individualităţi sau de zeci de milioane de individualităţi.

Cântecul nebunului

Ei sunt cuminţi…
Eu sunt nebun…
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu -
Poate că cel cuminte-s Eu -
Deşi de câte ori le-o spun,
Eu pentru Ei… sunt tot nebun…

Eu mă urăsc că nu-s ca Ei…
Eu îi iubesc că nu-s ca Mine…
Ei beau
Şi mint fără ruşine -
Şi-n ochii prietenilor mei
Trec drept nebun… că nu-s ca Ei…
Lor nu le place-amanta Mea…
Mie nu-mi place-amanta Lor…
Ei văd cu ochii tuturor
Femeia…
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei -
Amanata Mea…

Dar cum din Ei toţi numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc -
Şi fiindcă nu-mi va părea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!…