Jonny & Sanzy

Femeia este o fiinţă, pe care Dumnezeu a lăsat-o pe pământ după chipul şi asemănarea lui, deşi toţi o preferă după chipul şi asemănarea lui Pamela Anderson.
De fapt şi femeia este tot un fel de Dumnezeu, căci pe pământ e atotputernică. Nimic nu se face fără ea: nici politică (vezi madam Thatcher), nici vâlvă (vezi Mrs Hillary Clinton), nici miliarde (vezi madam Rotschild), nici copii (vezi mama).
Femeile sunt de două feluri: tinere şi foarte tinere.
Cele mai în vîrstă intră în categoria „femei bine”. „Femeile bine” sunt acelea care au împlinit 50 ani şi de fapt merg pe 39. Oricum, la femei nu are importanţă vârsta, ci cosmeticele, fiindcă fiecare produs cosmetic acoperă 2-5 ani. Aşa că dacă o femeie foloseşte 20 de cosmetice poţi să spui despre ea că nici nu s-a născut încă, deşi primeşte deja pensie.
Femeia este subiectul celor mai multe cîntece de dragoste, de aceea dragostea este întotdeauna un cântec. Tata spunea că fără femei nu se poate trăi, iar cu femei este imposibil de trăit. Cea mai mare calitate a femeii este zestrea. Cel mai mare defect al femeii este maică-sa. Dar aşa cum inventatorii au inventat avionul fără pilot, revolverul fără zgomot, tot aşa se încearcă o altă invenţie: zestrea fără nevastă şi soţia fără soacră. Cred că cel care va pune la punct aceste două mari invenţii va primi Premiul Nobel pentru Pace.
Femeile se pot împărţi, după cum spune unchiul Costel, în alte trei categorii: femeile care au suflet şi sunt stimate, cele care au caracter şi sunt admirate şi cele care au „nu-ştiu-ce” şi sunt căutate. Eu nu ştiu de ce sunt căutate, că doar nimeni nu se joacă cu ele de-a v-aţi ascunselea, ci de-a v-aţi găsitelea. Unchiul Costel îi şoptea lui tata despre una: „Ce mi-am căutat mi-am găsit, iar acum mi-e frică să nu-mi găsească ceva şi medical”.
Femeia este de genul feminin, deşi unele poartă pantaloni, după cum unii bărbaţi sunt de genul masculin şi poartă şorţ de bucătărie. Femeia, spune legenda, s-a născut dintr-o coastă. De aceea se pricepe atît de bine să mişte şoldurile. Prima femeie care a păcătuit a fost Eva. A doua femeie au fost toate celelalte.
Cică Eva a păcătuit cînd a muşcat din măr. E posibil să fie adevărat, fiindcă într-o seară, cînd mama era plecată de acasă, l-am auzit pe tata, care era cu o vecină în salon, strigîndu-i: „Ho, nebuno, nu mă muşca!”. Probabil că pe întuneric l-a confundat pe tata cu un măr. Într-adevăr, cînd a ieşit el din cameră, avea urme de muşcătură pe gât, exact acolo unde este mărul lui Adam. Pe urmă, ca în Biblie, tata i-a şoptit vecinei:„Acum pleacă repede, că dacă vine acasă şarpele, s-a zis cu noi!”.
Eu l-am întrebat: „Despre ce şarpe vorbeşti, că acasă nu trebuie să vină decât mama!”.
Enervat, tata mi-a plesnit două palme, de m-am văzut cu toţi sfinţii, aşa cum scrie la Biblie. Când s-a înapoiat mama, i-am cerut să-mi explice legenda. În loc să-mi explice mie, i-a explicat lui tata, după care l-a gonit din Rai şi abia după două luni s-a întors.
Atât ştiu despre femei. Pentru rest am să mă uit pe gaura cheii.

Steve Jobs a susţinut, în 2005, un discurs în faţa absolvenţilor Universităţii Stanford, un discurs alcătuit din trei poveşti, trei pilde desre sine, despre dragoste şi pierderi, despre moarte. Momentul Stanford 2005 a fost unul dintre rarele momente în care Jobs a vorbit despre sine, despre faptul că a fost adoptat, că a renunţat la colegiu, despre apropierea morţii, dar şi despre valorile pe care trebuie să le păstrezi vii.

Citeşte mai jos povestea vieţii omului care avea să schimbe lumea, spusă chiar de el:

Sunt onorat să fiu cu voi astăzi, la absolvirea uneia dintre cele mai bune facultăţi din lume. Eu nu am terminat niciodată facultatea. Să fiu sincer, acesta este momentul în care mă simt cel mai aproape de absolvirea unei facultăţi. Azi, vreau să vă spun trei lucruri din viaţa mea. Atât. Nu e mare lucru. Doar trei poveşti.

Citeşte AICI detalii despre MOARTEA LUI STEVE JOBS, dar şi reacţiile internaţionale după această ştire

PRIMA POVESTE. Am renunţat la Colegiul Reed după primele şase luni. Totul a început înainte să mă nasc. Mama mea biologică era o studentă tânără şi nemăritată şi a decis să mă dea spre adopţie. Ea voia foarte mult să fiu adoptat de oameni care au terminat liceul şi facultatea. Iniţial, trebuiau să mă adopte un avocat şi soţia lui. Doar că s-au decis în ultimul moment că voiau o fată. Aşa că părinţii mei, care se aflau pe lista de aşteptare, au primit un telefon în mijlocul nopţii. “Sigur că vrem să îl adoptăm”, a fost răspunsul lor. Însă, iniţial, mama mea biologică a refuzat să semneze actele de adopţie, pentru că aflase că nici viitorii mei părinţi nu terminaseră colegiul. Până la urmă, au convis-o, când i-au promis că eu voi merge la colegiu.

17 ani mai târziu, am mers, dar am ales un colegiu la fel de scump ca Stanford, iar părinţii mei, din clasa muncitoare, îşi dădeau toate economiile pe mine. După şase luni, am simţit că nu mă ajută la nimic colegiul. Nu ştiam ce vreau să fac cu viaţa mea şi nu ştiam cum mă poate ajuta colegiul să mă hotărăsc. Şi mai şi cheltuiam toate economiile pe care părinţii mei le făcuseră, de-a lungul vieţii. Aşa că am renunţat, sperând că totul va fi bine. A fost destul de înfricoşător, dar, privind înapoi, a fost una dintre cele mai bune decizii pe care le-am luat. Am început să merg doar la orele care mă interesau.

Nu a fost totul boem. Nu aveam unde să dorm, aşa că dormeam pe jos, în camerele prietenilor. Returnam sticlele de Cola, care costau 5 cenţi, ca să am cu ce să-mi cumpăr de mâncare, şi mergeam 11 kilometri pe jos, în fiecare duminică, ca să iau o masă bună la templul budist Hare Krishna. De fapt, tot ceea ce am învăţat urmându-mi curiozitatea şi intuiţia s-a dovedit a fi de nepreţuit. Să vă dau un exemplu.

La Colegiul Reed se făceau unele dintre cele mai bune cursuri de caligrafie. Fiecare poster şi fiecare etichetă de pe fiecare raft din campus erau scrise frumos. Aşa că am urmat şi eu cursul. Am învăţat acolo despre fonturile cu serife, fără serife, despre spaţiile şi combinaţiile dintre litere etc. Mi s-a părut fascinant, dar nu i-am găsit o aplicaţie practică. Abia peste zece ani am găsit-o, când am inventat calculatorul Macintosh. Era primul calculator cu fonturi frumoase.

Şi,pentru că Windows a copiat Apple, probabil că niciun calculator nu ar fi avut aceste fonturi dacă nu aş fi urmat acel curs. Mi-a fost greu să fac această conexiune (n.r. colegiu-Macintosh) în studenţie, dar după zece ani totul a devenit clar.

Nu poţi face conexiuni dacă priveşti doar înainte, ci doar dacă priveşti înapoi. Trebuie să ai încredere că “punctele” se vor conecta la un moment dat, în viitor. Trebuie să ai încredere în ceva: în curaj, în destin, în viaţă, în karma, nu contează. Abordarea asta nu m-a trădat niciodată şi a făcut diferenţa în viaţa mea.

A DOUA POVESTE. A doua poveste este despre dragoste şi pierderi. Am aflat de tânăr ce îmi place să fac. Am fondat Apple, în garajul casei părinţilor mei, pe când aveam doar 20 de ani. Am lucrat din greu şi, în doar zece ani, Apple a ajuns să valoreze 2 miliarde de dolari şi să aibă 4.000 de angajaţi. Aveam 30 de ani şi tocmai lansasem calculatorul Macintosh, cu un an în urmă. Apoi, am fost dat afară.

Cum să fii dat afară de la o companie pe care tu ai fondat-o? Păi, pe măsură ce compania creştea, am angajat pe cineva despre care credeam că este talentat să conducă Apple, alături de mine. Timp de un an, totul a mers bine, dar apoi viziunile noastre despre viitor au început să difere, iar comitetul director i-a luat lui partea. Astfel, am fost dat afară. Tot ceea ce clădisem în întreaga viaţă a dispărut, era devastator.

Pentru câteva luni, nu am ştiut ce să fac. Simţeam că am dezamăgit generaţia de antreprenori dinaintea mea, că am pierdut bastonul de mareşal care-mi fusese dat. M-am întâlnit cu David Packard (n.r. co-fondator Hewlett-Packard) şi cu Bob Noyce (n.r. co-fondator Intel) şi mi-am cerut scuze că eşuasem atât de grav. Eram un eşec public şi chiar mă gândeam să plec din Silicon Valley (n.r. unde au sediul marile corporaţii tehnologice ale lumii). Dar, încet-încet, am început să realizez ceva: încă îmi plăcea ce făceam. Lucrurile la Apple nu se schimbaseră deloc, eram respins, dar încă eram îndrăgostit de tehnologie. Aşa că am luat-o de la capăt.

Nu mi-am dat seama pe moment, dar faptul că am fost dat afară de la Apple a fost unul dintre cele mai bune lucruri care mi s-au întâmplat vreodată. Greutatea succesului a fost înlocuită de uşurinţa de a fi din nou începător, mai nesigur pe mine. Astfel, am intrat într-una dintre cele mai creative perioade ale vieţii mele.

În următorii cinci ani, am fondat două companii, NeXT şi Pixar, şi m-am îndrăgostit de o femeie extraordinară, care avea să devină soţia mea. Pixar a creat primul film animat din lume, Toy Story, şi acum este cel mai de succes studio pentru filme de animaţie din lume. În mod incredibil, Apple a cumpărat NeXT, aşa că eu m-am întors , iar tehnologia inventată la NeXT este sufletul renaşterii Apple.

Sunt aproape sigur că niciunul dintre aceste lucruri nu s-ar fi întâmplat dacă nu aş fi fost dat afară de la Apple. A fost ca un medicament cu gust groaznic, dar de care pacientul avea nevoie. Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde speranţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi şti când aţi găsit-o. Şi, la fel ca o relaţie, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu vă resemnaţi!

A TREIA POVESTE. A treia poveste este despre moarte. Când aveam 17 ani, am citit ceva de genul: “Dacă trăieşti fiecare zi ca şi când ar fi ultima, într-o zi sigur vei avea dreptate”. M-a marcat şi, de atunci, m-am uitat în oglindă în fiecare dimineaţă şi m-am întrebat: “Dacă azi ar fi ultima zi din viaţa mea, aş vrea să fac ceea ce fac acum?”. Iar dacă răspunsul era “nu” pentru mai multe zile în şir, ştiam că trebuie să schimb ceva.

Faptul că am ştiut mereu că voi muri în curând este “unealta”care m-a ajutat să iau decizii importante în viaţă. Pentru că aproape totul – aşteptările, mândria, frica de ruşine sau eşec – sunt lucruri care pălesc în faţa morţii, lăsând loc doar pentru ceea ce este important. Faptul că îţi aduci aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îţi urmezi inima.

Acum un an (n.r. în 2004), am fost diagnosticat cu cancer. Mi s-a făcut o tomografie la 7.30 dimineaţa, care indica în mod clar că am o tumoare pe pancreas. Nici nu ştiam ce este pancreasul. Doctorii mi-au spus că, aproape sigur, acest tip de cancer este incurabil şi că nu ar trebui să mă aştept să trăiesc mai mult de trei-şase luni. Doctorii m-au sfătuit să merg acasă şi să-mi fac ordine în treburi, ceea ce în limbajul medicilor înseamnă să te pregăteşti de moarte.

Înseamnă să încerci să le spui copiilor tăi, în doar câteva luni, tot ceea ce credeai că vei avea timp să le spui în zece ani. Înseamnă să te asiguri că totul este pregătit astfel încât să-i fie cât mai uşor posibil familiei tale. Înseamnă să-ţi iei la revedere.

Am trăit toată ziua cu acest diagnostic în minte. Totuşi, mai pe seară, am făcut o biopsie, adică doctorii mi-au băgat un endoscop pe gât, prin stomac şi intestine, mi-au băgat un ac în pancreas şi au scos câteva celule din tumoare. Eram sedat, dar soţia mea, care era acolo, mi-a spus că, în momentul în care s-au uitat la celule la microscop, doctorii au început să plângă, pentru că s-a dovedit că sufăr de o formă foarte rară de cancer pancreatic, care se vindecă prin operaţie. Am făcut operaţia, iar acum mă simt bine.

A fost momentul în care m-am aflat cel mai aproape de moarte şi sper să rămână aşa pentru următorii zeci de ani. Faptul că am trecut prin asta mă face să vă spun un lucru cu puţin mai multă siguranţă decât atunci când moartea era un doar concept.

Nimeni nu vrea să moară. Nici măcar oamenii care vor să ajungă în Rai nu vor să moară ca să ajungă acolo. Cu toate astea, moartea este destinaţia pe care o împărţim cu toţii. Nimeni nu a scăpat de ea. Şi aşa şi trebuie, pentru că Moartea este, foarte probabil, cea mai bună invenţie a Vieţii. Este agentul de schimbare a Vieţii. Ea îi “curăţă” pe cei bătrâni şi face loc pentru cei “noi”. Deocamdată, cei “noi” sunteţi voi, dar într-o zi, nu foarte îndepărtată de cea de azi, veţi deveni treptat cei “vechi” şi veţi fi “curăţaţi”. Îmi pare rău că sunt dramatic, dar cam aşa e.

Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaţi “zgomotul” creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar.

Când eram tânăr, exista o publicaţie uimitoare, numită “The Whole Earth Catalog” (Catalogul întregului Pământ), care era una dintre bibliile generaţiei mele. A fost creată de un tip pe nume Stewart Brand, aici în Menlo Park (n.r. aproape de Palo Alto, California), care a adus revista la viaţă cu ajutorul talentului său poetic. Asta se întâmpla prin anii ‘60, înainte să apară calculatoarele, aşa că totul era făcut cu ajutorul maşinilor de scris, al foarfecelor şi al camerelor foto polaroid. Revista era un fel de Google pe hârtie, 35 de ani înainte ca Google să apară. Era idealistă şi plină de “unelte” simple şi noţiuni extraordinare.

Stewart şi echipa lui au lansat câteva ediţii ale “The Whole Earth Catalog” şi, după ce revista şi-a urmat cursul, au lansat un ultim număr. Era mijlocul anilor ‘70 şi eu eram de vârsta voastră. Pe coperta patru a ultimului număr, era o fotografie cu un drum de ţară, la răsărit. Sub fotografie, erau cuvintele: “Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni”. Era mesajul lor de rămas bun, înainte de a se închide. Mereu mi-am dorit acelaşi lucru pentru mine. Iar acum, când absolviţi şi o luaţi de la început, vă doresc asta şi vouă.

Rămâneţi Flămânzi. Rămâneţi Nebuni.

Vă mulţumesc foarte mult tuturor.

Sursa: http://www.gandul.info/international/testamentul-lui-steve-jobs-8842683

Demult, undeva pe Pamant, s-au adunat toate calitatile si simturile omenesti.
Cand Plictiseala a cascat pentru a treia oara, Nebunia, nebunatica ca intotdeauna, a propus:
- Hai sa ne jucam de-a v-ati ascunselea!
Intriga si-a ridicat ispitita sprancenele, iar Curiozitatea, neputand sa retina, a intrebat:
-V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?
Nebunia a explicat ca isi va acoperi ochii si va numara pana la un milion, in timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar cand numaratoarea va lua sfarsit, primul ce va fi gasit va lua locul si astfel jocul va continua…
Entuziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat intr-atat de multe tumbe, incat chiar si Indoiala s-a lasat convinsa, ba mai mult, chiar si Apatia cea mereu bosumflata si neinteresata…
Insa nu toti au acceptat sa ia parte la aceasta activitate. Adevarul a preferat sa nu se ascunda:
- De ce sa ma ascund, daca pana la urma tot voi fi descoperit?
Aroganta a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul ca ideea nu ii apartinuse), iar Lasitatea a preferat sa nu indrazneasca.
Unu, doi, trei, a inceput Nebunia sa numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca intotdeauna, s-a culcat in spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a inaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns in umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns in coroana celui mai inalt copac. Generozitatea aproape ca nu reusea sa se ascunda, fiecare loc pe care il cauta parand sa fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decat pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine. Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vant? Locul magnific pentru Libertate! In sfarsit s-a ascuns intr-o raza de soare. Egoismul, dimpotriva, si-a gasit un loc convenabil chiar de la inceput, insa numai pentru el. Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevarata Minciuna in realitate s-a ascuns dupa curcubeu!), iar Pasiunea si Dorinta in craterul unui vulcan.
Neatentia…pur si simplu a uitat unde s-a ascuns…dar aceasta nu este atat de important!
Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu isi gasise inca o ascunzatoare pentru ca fusese atat de ocupata…pana cand a observat o tufa de trandafiri si, profund impresionata, s-a ascuns intre flori. “Un milon!” a numarat Nebunia si a inceput sa caute.
Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. Dupa aceasta Credinta a fost auzita discutand cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost vazute facand vulcanul sa vibreze. Intr-o secunda, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit sa fie cautat, caci a iesit singur la iveala, dintr-un cuib de viespi. Mergand atat de mult, i s-a facut sete, si venind inspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Indoiala a fost si mai usor caci aceasta sta cocotata pe un gard, neputand decide unde sa se ascunda. Astfel i-a gasit pe toti, Talentul – in iarba tanara, Frica – intr-o pestera intunecate, Minciuna – in spatele curcubeului (oarasi o minciuna…era totusi la fundul oceanului…), chiar si pe Neatentie, care a uitat pur si simplu de joaca.
Numai Dragostea nu putea fi gasita. Nebunia o cautase in fiecare tufaris, fiecare raulet, pe piscurile muntilor, si, cand era aproape gata sa renunte, a zarit tufa de trandafiri infloriti…Cu un tepus ea a inceput sa indeparteze crengutele ghimpoase, cand deodata auzi un strigat ascutit: spinii au impuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce sa mai faca pentru a-si cere iertare, a plans, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit sa ii fie ajutor si indrumator.
Incepand cu acea zi, DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O INSOTESTE MEREU…

Sursa: email

George este tipul de om pe care ţi-ar plăcea să-l urăşti: e întotdeauna bine dispus şi are întotdeauna ceva pozitiv de spus.

Dacă cineva îl întreabă cum ii merge, el răspunde:

“Dacă ar fi mai bine de atât, ar fi nevoie de doi oameni pentru atâta bine!”

E un optimist! Dacă un coleg are o zi rea, George reuşeşte întotdeauna să-l facă să vadă partea pozitivă a situaţiei.

Am devenit curios şi într-o zi l-am intrebat:

“Nu înţeleg, nu este cu putinţă să fii optimist în toate zilele, tu cum reuşeşti?”

George îmi răspunse:

“În fiecare zi când mă trezesc, ştiu că am două posibilităţi: Pot să aleg să fiu bine dispus sau pot să aleg să fiu rău dispus. Şi aleg să fiu bine dispus. Când mi se întamplă ceva rău, pot să aleg între a fi o victimă sau pot să aleg să învăţ din ce mi s-a întâmplat. Şi eu aleg să învăţ. De fiecare dată când cineva vine la mine să se lamenteze pentru ceva, pot să aleg între a-i accepta plângerile sau pot alege să-l ajut să vadă latura pozitivă a vieţii. Şi eu aleg întotdeauna partea bună a vieţii.”

“Dar asta nu este întotdeauna aşa de usor” i-am spus.

“Ba da, zise George, întreaga viaţă este o problemă de opţiuni. Când îndepărtezi din viaţă tot ceea ce nu contează cu adevărat, totul devine o chestiune de opţiuni. Depinde de tine să alegi cum să reacţionezi la diverse situaţii, tu trebuie să decizi cum să-i laşi pe alţii să-ţi influienţeze atitudinea faţă de viaţă. Tu alegi să fii bine sau rău dispus. Până la sfârşit tu eşti acela care decizi cum să-ţi trăieşti viaţa”.

Dupa această discuţie am pierdut legătura cu George, fiindcă mi-am schimbat locul de muncă, dar adesea, când mă regăseam gândindu-mă la cuvintele lui, atunci optam pentru ceva în viaţă în loc să reacţionez la evenimente.

Apoi am aflat că George a avut un accident groaznic la locul de muncă, a căzut de la 18 metri înălţime şi după o operaţie de 8 ore şi după o îndelungată spitalizare a ieşit având o placă de oţel în spate.

M-am dus să-l văd şi l-am întrebat dacă se simte tot atât de bine.

“Vrei să vezi cicatricile mele?”

“Dar cum faci să rămâi pozitiv dupa ce ţi s-a întâmplat?

“În timp ce cădeam, primul lucru care mi-a venit în minte a fost fetiţa mea. Apoi, în timp ce zăceam pe pământ, mi-am zis că pot să aleg între a muri şi a trăi. Şi am ales să trăiesc.”

“Dar nu ţi-a fost frică?”

“Atunci când m-au dus la spital şi am văzut expresiile feţelor surorilor şi doctorilor, mi-a fost frică, fiindcă era de parcă se uitau la un om mort. Apoi un infirmier m-a întrebat dacă am alergie şi am răspuns: DA! Toţi m-au privit şi atunci am urlat: sunt alergic la gravitaţie! Toţi au izbucnit în râs şi eu le-am spus: acum operaţi-mă ca un om viu, nu ca pe unul care e deja mort!”

George m-a învăţat că în fiecare zi avem posibilitatea de a alege să trăim o viaţă deplină. Şi este inutil să fim mereu îngrijoraţi pentru mâine, fiindcă fiecare zi vine cu problemele ei cu care trebuie să trăim, şi mâine ne vom gandi la problemele de mâine.

La urma urmei, azi este ziua de mâine pentru care îţi făceai probleme ieri.

Acum ai doua opţiuni: să ştergi acest document sau să-l trimiţi celor pe care îi iubeşti.

Îţi spun ce am ales eu: voi trăi din plin fiecare zi, fiecare răsuflare, şi mai presus de toate, fiecare prietenie.

Sursa:e mail

Iată de ce l-au iubit atât de mulți americani!

“Socialismul ar funcționa numai în două locuri: în rai, unde nu este nevoie de el, și în iad, unde există deja.”
Ronald Reagan

„Iată cele mai înfricoșătoare cuvinte din limba engleză: ”
Ronald Reagan

„Din cele patru războaie din timpul vieții mele, niciunul nu a început din cauză că S.U.A. erau prea puternice.”
Ronald Reagan

„M-am întrebat întotdeauna cum ar mai fi arătat Cele 10 Porunci dacă Moise le-ar fi trecut prin Congresul S.U.A….”
Ronald Reagan

„Guvernul este ca un copil: Un tub digestiv cu un mare apetit la un capăt și nici un simț al responsabilității la celălalt capăt.”
Ronald Reagan

„Noțiunea care se apropie cel mai mult de viața eternă pe acest pământ, este aceea de .”
Ronald Reagan

„S-a spus că politica este a doua cea mai veche meserie din lume. Eu am observat o izbitoare asemănare cu prima.”
Ronald Reagan

„Politica economică a Guvernului poate fi rezumată în câteva propziții sc urte:
Ronald Reagan

„Atunci când vom uita că noi suntem o națiune supusă lui DUMNEZEU, vom deveni o națiune supusă

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii. Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica.
Intr-una din scrisori, el i-a scris si a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir. Langa el s-a oprit o doamna in varsta. Avea un trandafir in mana.
Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de urata si imbatranita. Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna urata cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el, l-a privit si l-a intrebat:
- Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfasiata. Alegeri… Decizii… S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga: si-a continut drumul catre persoana in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si i-a zis:
- Buna ziua, si a invitat-o la cina.
Iar aceasta i-a spus:
- Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant…

Viziunea lui George Carlin despre BATRANETE

Constientizati ca singura data in viata cand ne place sa “imbatranim” este in copilarie? La mai putin de 10 ani, suntem asa de incantati de asta, incat gandim si in fractiuni de an.
“Cati ani ai?”
“Am patru ani si jumatate!”
Nu vei spune niciodata ca ai 36 ani ..si jumatate. Da, dar ai patru ani si jumatate… Asta e diferenta! Ai ajuns adolescent, acum nu te mai pot opri. Sari de bunavoie la numarul urmator sau chiar putin mai departe.
“Cati ani ai?”
“O sa am 16!”
Poate ca ai 13, dar vei avea 16!
Si vine si cea mai grozava zi din viata ta…. ai 21. Chiar si cuvintele suna ca o ceremonie: ai devenit major, ai 21 ani! YESSSS!!!
Apoi, faci 30. Oooohh, ce se intampla aici? Parca ai fi lapte batut! Ala “se face” si e numai bun de aruncat, nu mai e amuzant, te-ai acrit. Ce nu e in regula? Ce s-a schimbat? Ai DEVENIT major, FACI 30, MERGI PE 40. Whoa! Pune frana, o iei razna. Pana sa bagi de seama, AJUNGI de 50 si toate visele s-au spulberat. Dar, asteapta!!! IMPLINESTI 60. Nici tu nu credeai ca vei face si asta!
Deci: DEVII major, FACI 30, MERGI pe 40, AJUNGI de 50 si IMPLINESTI 60. Asa viteza ai luat, incat ATINGI 70. Dupa asta este “de pe o zi pe alta”, astepti “SA O DUCI PANA MIERCURI”.
In varsta de 80 ani, fiecare zi e un ciclu complet: O TII pana la pranz, AI PRINS si 4:30; AI AJUNS si seara asta. Si nu se opreste aici !
In anii 90, o iei usurel inapoi: “Abia am avut 92″. Apoi se intampla cel mai straniu lucru: dupa 100, devii iar copil “Am 100 si ..jumatate!”
Va urez tuturor sa prindeti 100 si jumatate cu sanatate!

CUM SA RAMAI TANAR?

1. Ignorati numerele neesentiale. Inclusiv varsta, greutatea si inaltimea.. Lasati doctorii sa-si faca griji in legatura cu astea. De asta ii platim.

2. Inconjurati- va de prieteni veseli. Aia mohorati va deprima.

3. Invatati. Studiati computerul,mestesug urile,gradinarit ul, orice. Nu lasati creierul sa leneveasca. “O minte inceata este atelierul diavolului.” Si numele diavolului este Alzheimer.

4. Savurati lucrurile simple.

5. Radeti des, mult si din toata inima. Radeti pana nu mai puteti si va trebuie aer.

6. Mai apar si lacrimi. Indurati, suferiti si treceti mai departe. Singura persoana care ne insoteste toata viata, suntem NOI INSINE. Fiti “VII”, cat sunteti in viata.

7. Inconjurati- va cu dragoste, indiferent ca asta inseamna familia, animalutele dragi, muzica, plante, hobbi-uri, ce-o fi. Casa voastra este refugiul vostru.

8. Pretuiti-va sanatatea. Daca este buna, pastrati-o. Daca mai are “hibe”, reparati-o. Daca nu tine de voi “reparatia”, cautati sprijin.

9. Nu va cautati vina. Faceti vizita la mall, in alt judet, in alta tara , dar NU unde este vina.

10. Spuneti-le oamenilor pe care ii iubiti, ca ii iubiti, cu orice ocazie.

SI NU UITATI NICIODATA: Viata nu se masoara cu numarul de respiratii pe care le aveti, ci in momente care iti taie rasuflarea!

Si daca nu trimiteti acest mesaj catre 8 persoane, cui o sa-i pese? Dar impartasiti cu cineva ce va place. Cu totii avem nevoie sa ne traim viata din plin!

Sa va fie ziua minunata
Sursa: email

MAMA MEA ESTE CEA MAI BUNA

Un mesaj foarte frumos pentru toţi

Când tu aveai 1 an ea te hrănea şi te îmbăia.
I-ai mulţumit plângând toată noaptea.

Când tu aveai 2 ani ea te-a învăţat să mergi.
I-ai mulţumit fugind când ea te chema.

Când tu aveai 3 ani ea îţi pregătea toată mâncarea cu dragoste.
I-ai mulţumit aruncând farfuria pe jos.

Când tu aveai 4 ani ţi-a dat creioane colorate.
I-ai mulţumit colorând masa din sufragerie.

Când tu aveai 5 ani te-a îmbrăcat pentru vacanţă.
I-ai mulţumit sărind în prima baltă.

Când tu aveai 6 ani te-a dus la şcoală.
I-ai mulţumit strigând nu merg.

Când tu aveai 7 ani ţi-a cumpărat o minge.
I-ai mulţumit aruncând-o în fereastra vecinilor.

Cînd tu aveai 8 ani ţi-a dat o îngheţată.
I-ai mulţumit scăpând-o în poală.

Când tu aveai 9 ani ţi-a plătit lecţii de pian.
I-ai mulţumit că nici măcar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodată.

Când tu aveai 10 ani te ducea toată ziua cu maşina de la fotbal la gimnastică de la o zi de naştere la alta.
I-ai mulţumit că săreai din maşină şi nu te uitai niciodată înapoi.

Când tu aveai 11 ani te-a dus pe tine şi pe prietenii tăi la cinema.
I-ai mulţumit cerându-i să stea în alt rând.

Cînd tu aveai 12 ani te-a avertizat să nu te uiţi la anumite programe la TV.
I-ai mulţumit aşteptând să iasă din casă.

Când tu aveai 13 ani ţi-a sugerat cum să te tunzi.
I-ai mulţumit spunându-i că nu are gusturi.

Când tu aveai 14 ani ţi-a plătit o tabără de vară de o lună.
I-ai mulţumit uitând să-i scrii măcar o scrisoare.

Când tu aveai 15 ani venea de la lucru şi-şi dorea o îmbrăţişare,
I-ai mulţumit stând în camera ta cu uşa încuiată.

Cînd tu aveai 16 ani te-a învăţat să-i conduci maşina.
I-ai mulţumit luându-i–o de câte ori puteai.

Când tu aveai 17 ani ea aştepta un telefon important.
I-ai mulţumit stând la telefon toată noaptea.

Când tu aveai 18 ani ea plângea la festivitatea ta de absolvire a liceului.
I-ai mulţumit stând la petrecere pâna în zori.

Când tu aveai 19 ani ţi-a plătit facultatea, te-a dus în campus şi ţi-a cărat bagajele.
I-ai mulţumit salutând-o în afara camerei ca să nu te simţi jenat în faţa prietenilor.

Când tu aveai 20 de ani te-a întrebat dacă te întâlneşti cu vreo fată.
I-ai mulţumit spunând-i “Nu-i treaba ta!”

Când tu aveai 21 de ani ţi-a sugerat anumite cariere pentru viitorul tău.
I-ai mulţumit spunând-i “Nu vreau să fiu ca tine!”

Când tu aveai 22 de ani te îmbrăţişa la absolvirea facultăţii.
I-ai mulţumit întrebând-o dacă poate să-ţi plătească o excursie prin Europa.

Când tu aveai 23 de ani ţi-a dat mobila pentru primul tău apartament.
I-ai mulţumit spunându-le prietenilor că era urâtă.

Când tu aveai 24 de ani ţi-a cunoscut logodnica şi te-a întrebat de planurile de viitor.
I-ai mulţumit spunându-i printre dinţi: “Maaaaami, te rog”!

Când tu aveai 25 de ani te-a ajutat să-ţi plăteşti nunta şi a plâns şi ţi-a spus cât de mult te iubea..
I-ai mulţumit mutându-te în cealaltă parte a ţării.

Când tu aveai 30 de ani te-a sunat să-ţi dea un sfat pentru copil.
I-ai mulţumit spunând-i “Lucrurile sunt diferite acum”

Când tu aveai 40 de ani te-a sunat să-ţi amintească de aniversarea unei rude.
I-ai mulţumit spunându-i că erai foarte ocupat chiar atunci.

Când tu aveai 50 de ani ea era bolnavă şi avea nevoie să ai grijă de ea.
I-ai mulţumit citind despre povara care devin părinţii pentru copiii lor.

Şi apoi, într-o zi, ea a murit în tăcere. Şi tot ce nu ai făcut vreodată s-a întors lovind ca trăznetul în INIMA ta.

Dacă ea mai este pe aproape, nu uita să o iubeşti mai mult ca niciodată.

Dacă ea nu mai este, aminteşte-ţi dragostea ei necondiţionată şi dă-o mai departe.

Aminteşte-ţi mereu să o iubeşti pe mama ta.
Pentru că nu ai decât o singură mamă în toată viaţa ta.

Sursa: email

Intr-o buna dimineata, Dumnezeu si-a privit cei 12 copii intrebandu-se ce le mai lipseste. Deodata dorinta de a-i inzestra cu vointa omeneasca I-a luminat fata. Unul cate unul, fiii au pasit pentru a-si primi darul divin:

“Tie Berbecule, iti harazesc prima mea samanta pe care o poti sadi cu onoare. Pentru fiecare samanta care va rodi, inca un milion va rodi in mana ta. Tu nu vei avea timp sa vezi crescand nici una dintre acestea pentru ca tot ce insamantezi va rodi cu prisosinta.. Tu vei fi primul care va sadi in mintea umana Ideea Mea. Dar nu este datoria ta sa hranesti Ideea. Viata ta este actiune si sigurul tau scop este sa-l faci constient pe om de Creatia Mea. Celui care isi indeplineste menirea ii daruiesc virtutea respectului de sine! Tacut, Berbecul a pasit spre locul sau.

“Pe tine, Taurule, te inzestrez cu puterea de a preface samanta in substanta. Munca ta este mareata si are nevoie de rabdare. Tu trebuie sa implinesti tot ce a fost inceput, altfel semintele vor fi risipite in vant. Nu te vei indoi niciodata de puterea ta, nu-ti vei schimba gandul la mijlocul drumului si nu vei depinde de altii pentru a-ti desavarsi opera. iti ofer taria, foloseste-o intelept! Si Taurul reveni supus la locul sau.

“Tie, Geamanule, iti sunt sortite intrebarile fara raspuns, ca sa poti arata tuturor ceea ce vede si simte omul in jurul sau. Tu nu vei sti niciodata de ce acesta vorbeste sau asculta, dar in cautarea intelesurilor adanci ale lumii vei afla darul Meu: cunoasterea! Iar Geamanul, ingandurat, pleca.

“Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ti invata semenii ce este emotia. Tu vei starni rasul sau lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea si vor gandi le va trezi multumire si bucurie sufleteasca. Pentru aceasta primeste in dar familia pe care tu o poti inmulti! Si Racul se retrase timid.

“Tu, Leule, ai menirea sa arati intregii lumi creatia Mea plina de stralucire. Dar sa te ingrijesti de mandria ta si intotdeauna sa iti dai seama ca este opera Mea, iar Creatorul este unic. Daca vei uita aceasta, oamenii te vor dispretui. Tu vei indeplini totul cu ardoare si orice vei face va fi spre binele tuturor. Pentru aceasta ai nevoie de nobletea cu care te inzestrez! Leul pasi maiestuos spre locul sau.

“Tie Fecioara, iti este dat sa cercetezi tot ceea ce omul a faurit in lumea pe care I-am daruit-o. Tu vei scruta patrunzatoare drumurile sale si-l vei preveni cand greseste. Astfel, creatia poate atinge desavarsirea prin tine. Pentru aceasta vei primi puritatea gandirii! Fecioara pleca privind atent in jurul sau..

“Tu, Balanta, ai misiunea de a-l ajuta pe om sa fie constient de indatoririle sale fata de ceilalti. Asa, el poate invata sa traiasca sentimentul fraternitatii si va capata deprinderea de a descoperi fata ascunsa a actiunilor sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru stradania ta infinita de a readuce semenilor ordinea si calmul, iti voi darui dragoste! Si Balanta se retrase umila spre locul sau.

“Tu, Scorpionule, ai o insarcinare foarte dificila.
Vei avea iscusinta sa patrunzi mintile oamenilor, dar nu iti va fi permis sa vorbesti despre ceea ce inveti. De multe ori vei fi cuprins de amaraciune datorita celor pe care le descoperi. Aceasta te va apropia insa de Mine si nu vei uita niciodata ca acolo unde nu sunt Eu va fi doar pervertirea Ideii Mele… Tu vei vedea atat de multi oameni traind asemeni animalelor si vei lupta atat de mult cu instinctele lor, incat uneori vei pasi alaturi de cale. Totusi, mai devreme sau mai tarziu, te vei eintoarce la Mine si de aceea primeste supremul dar al hotararii! Scorpionul pasi ferm spre locul sau.

“Sagetatorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni sa rada, caci atunci cand inteleg gresit Ideea Mea devin posaci. Umorul tau le va reda speranta si astfel isi vor intoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe incercari si vei cunoaste neastamparul. Iti harazesc darul infinitei abundente pe care o vei raspandi pretutindeni, iradiind lumina! Sagetatorul se retrase jovial la locul sau.

“De la tine, Capricornule, vreau straduinta si sudoarea fruntii, pentru ca tu ai menirea de a-i invata pe oameni sa munceasca. Misiunea ta nu este usoara, caci vei purta toata truda oamenilor pe umerii tai. insa pentru jugul poverilor tale eu iti daruiesc intreaga responsabilitate a omului! Iar Capricornul pleca devotat spre locul sau.

“Tu, Varsatorule, esti vizionarul omenirii, privirea ta desluseste toate posibilitatile glorioase. Vei trai insa durerea singuratatii pentru ca aceasta viziune nu-ti permite sa personifici Dragostea Mea. Dar pentru a-i intoarce pe oameni catre noile sanse primeste darul libertatii pentru a servi omenirea oricand va avea nevoie de tine! Varsatorul pasi increzator spre locul sau.

“Tu, Peste, ai cea mai grea misiune dintre toate. iti cer sa ridici pe umerii tai toata suferinta omului. Lacrimile tale sunt menite sa fie lacrimile Mele. Durerea aceasta este rodul intelegerii gresite a Odei Mele, dar tu existi, ca sa-i aduci omului compasiunea. De aceea iti harazesc darul cel mai de pret: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Ma va intelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul in care te vei apropia de oameni si vei raspandi credinta! Si Pestele se retrase emotionat la locul sau.

Dumnezeu a spus: ” Fiecare dintre voi are o scanteie din Mine. Dar nu trebuie sa luati partea drept intregul, sa o nesocotiti ori sa o identificati cu Creatorul. Toti 12 laolalta sunteti Unul.

Trasaturile definitorii ale celor 12 zodii

Berbecul a fost investit cu energia inceputului. El are idei fulgeratoare – de multe ori geniale – si doreste sa realizeze mai multe proiecte simultan, dar nu ii este caracteristica finalizarea lor. Berbecul este prima zodie la care se trezeste constiinta de sine (el simte ca exista).

Taurului i s-a conferit energia stabilitatii, a fost inzestrat cu o mare putere de munca, incredere si rabdare si de aceea el poate duce la bun sfarsit orice actiune.

Geamanul a primit in dar puterea ratiunii, intelegerea spontana a lucrurilor si a fiintelor. Manifestand curiozitate in orice domeniu, el studiaza, se informeaza si obtine cunoasterea pe care doreste sa o impartaseasca celorlati pentru a le aduce si lor intelegerea.

Racului i-a revenit energia sensibilitatii. El ii face pe oameni sa constientizeze emotia trairilor si gandurilor pe care le au. Are o mare atractie pentru viata de familie si de grup, din dorinta de a obtine echilibru si securitate emotionala.

Leul - semn stralucitor generat de Soare – a fost investit cu energia fortei nobile, regale. Dotat cu vitalitate, demnitate, vointa ferma si autoritate, el reuseste in actiunile sale si primeste mereu recunoasterea meritelor sale.

Fecioarei i s-a conferit energia logicii, a discernamantului. Folosindu-si ingeniozitatea, nativul are o eficienta practica in tot ce intreprinde. Tendinta sa spre meticulozitate si exagerare a detaliului vine din dorinta ca orice lucru sa fie perfect.

Balanta este simbolul echilibrului intre minte si inima. Primind in dar energia dragostei si a iubirii, inzestrata deci cu un temperament afectuos si delicatete, Balanta cauta instinctiv sa aduca armonie in mediul sau.

Scorpionul este zodia care are legaturi profunde cu subconstientul. Nativul are acces la realitati divine, dar si la aspectele animalice ale lumii subconstiente si de aceea oscileaza permanent intre culmi si abisuri. Este dotat cu abilitate mentala si putere de a gandi corect, tocmai pentru ca, mai devreme sau mai tarziu, sa reuseasca printr-un suprem act de vointa sa se ralieze definitiv planului divin.

Sagetatorul dovedeste o uriasa putere de transformare spirituala. El este inzestrat cu toate calitatile care faciliteaza raporturile umane: simpatie, elocventa si bunavointa. El orienteaza viata sa si a celor care se afla in jurul sau catre deschiderea maxima fata de Univers.

Nativul din zodia Capricorn cucereste pozitii sociale inalte si reuseste sa-si faca legaturi afective durabile printr-o autodisciplina inflexibila, o vointa legata de implinirea datoriei si un simt al responsabilitatii iesit din comun. Suscita respectul si stima celor din jur, fiind un model in munca sa organizata dupa principii precise.

Varsatorul este adeptul inventiilor, originalitatii si reprezinta deci viitorul. Din dorinta de progres el cauta sa amelioreze nivelul de viata material si spiritual al altora si actioneaza cu independenta si libertate de spirit, neconformandu-se nici unei metode stabilite de colaboratori sau superiori ierarhici. Aceasta ii creaza uneori deziluzii amare si ajunge sa considere ca viata este prea plina de nedreptati pentru a merita efortul sa reactioneze.

Nativul din zodia Pesti traieste sub semnul infinitului, al credintei si al misticii. Orientat prin excelenta catre alinarea suferintelor aproapelui sau, el manifesta dragostea si sacrificiul de sine.

Sursa: e-mail

Acum câteva zile, intr-un oraş din Franţa, pe un afiş cu o tanara spectaculoasa la intrarea intr-o sala de gimnastica, scria:
“În vara aceasta ce vrei să fii: sirena sau balena?”
Se spune că o femeie tanara, ale cărei caracteristici fizice nu contează, a răspuns la întrebarea de publicitate în aceşti termeni:
“Dragă domnilor:
Balenele sunt mereu înconjurate de prieteni (delfinii, leii de mare, oamenii curiosi). Acestea au o viaţa sexuală foarte activă, rămân gravide şi au balenute micute dragalase, pe care le alapteaza.
Se distreaza de minune cu delfinii, umplandu-si burta cu creveti. Se joaca si inoata, cutereira mările, cunoscand astfel de locuri minunate ca Patagonia, marea Barens sau recifii de corali din Polinezia.
Balenele cântă foarte bine şi chiar inregistreaza CD-uri. Sunt impresionante şi, practic, nu au nici un dusman care sa le vaneze, in afara de om. Ele sunt iubite, apărate şi admirate de toata lumea.
Sirenele nu există. Şi dacă ar exista, ar sta la coadă la cabinetele de psihoterapie, deoarece acestea ar avea o problemă serioasă de personalitate: “femeie sau peşte?”.
Nu au viata sexuala, pentru că-i omoare pe bărbaţii care se apropie de ele, si pe langa acest aspect, pe unde si cum ar putea? Deci, din aceasta cauza, nu au copii. Ele sunt frumoase, adevărat, dar singure şi triste. Oricum, cine ar vrea sa apropie de o tipa care miroase ca un peste?
Pentru mine este clar, doresc sa fiu o balena.

PS: In vremurile astea, in care toata mass-media ne baga in cap ideea ca doar femeile slabe sunt frumoase, eu prefer sa ma delectez cu o inghetata impreuna cu copii mei, cu o cina buna cu un barbat care ma face sa vibrez sau cu o cafea si prajiturele impreuna cu prietenele mele.
Cu timpul câştigam în greutate, pentru ca acumulam multe cunostinte si informatii si cand nu mai au loc in cap sunt distribuite in restul corpului.
Aşa că nu suntem grase, suntem teribil de culte. De astăzi, când o sa ma uit la fundul meu în oglindă, o sa
ma gândesc:”Dumnezeule, ce inteligenta sunt … ”

Sursa: e-mail